In cabinetul psihologului
Problemele
care ne indreapta pasii catre psiholog sunt diverse, de la neintelegeri
in familie si pana la sentimentul ca in viata noastra lipseste ceva, ca
nimic nu ne mai bucura si nu mai are sens. Oricare ar fi problemele
noastre, avem nevoie de ajutor si ne hotarim sa apelam la un psiholog
specializat. Usor de zis, dar cum putem stii ca optiunea pe care o
facem in alegerea psihoterapeutului sau a unei anumite forme de
psihoterapie este cea mai buna solutie pentru noi? Poate ca in trecut
am apelat chiar la ajutorul unui psiholog si am simtit ca nu ne-a
ajutat prea mult, ca nu era chiar ceea ce cautam noi in acel moment si
poate ca am plecat de acolo usor dezamagiti si cu sentimentul ca, uite
domnule, am incercat-o si pe asta si tot nu mi-a fost de folos. Am
gresit noi undeva? Cazul noastru nu are rezolvare? Nicidecum – singura
problema intr-o atare situatie este doar lipsa de informare. Pentru a
putea face cea mai buna alegere trebuie sa stim cateva lucruri:
Ce este psihoterapia?
Psihoterapia
poate fi definita ca „o disciplina stiintifica, ca o procedura de
tratament psihologic sau ca o gama de proceduri de tratament mediate
printr-un schimb verbal intre pacient si psihoterapeut al caror scop
este ameliorarea simptomelor si imbunatatirea adaptarii sociale”
(G.Ionescu, 1990)
Ea este un demers psihologic avind
la baza un sistem conceptual bine pus la punct si trebuie exercitata de
catre un psihoterapeut calificat - medic sau psiholog cu specializare
in psihoterapie.
Cui e adreseaza psihoterapia?
Psihoterapia
se aplica la o gama larga de suferinte psihice, incepand cu crizele
existentiale, tulburarile din sfera personalitatii, depresiile,
fobiile, afectiunile psihosomatice, atacurile de panica, tulburarile de
dinamica sexuala, problemele in viata de cuplu, dificultatile de
relationare, insomniile, tulburarile de alimentatie si terminind cu
sustinerea psihoterapeutica a unor pacienti psihotici aflati in faza de
remisiune, unde vine in completarea tratamentului psihiatric. In toate
cazurile mai sus mentionate, psihoterapia completeaza tratamentul
medicamentos prescris de medicul psihiatru.
Psihoterapia
se adreseaza si omului sanatos aflat in dificultate care doreste sa-si
rezolve anumite probleme de viata sau sa-si imbunatateasca
performantele profesionale, scolare, sociale etc…
Un
numar din ce in ce mai mare de persoane apeleaza la psihoterapeut
dintr-o puternica dorinta de autocunoastere, de o mai buna intelegere a
propriului self si dintr-o nevoie de evolutie in plan spiritual.
Cum ne alegem terapeutul?
Este
important sa avem in vedere ca nu orice psiholog are dreptul de a
practica psihoterapia. El trebuie sa se fi format / specializat
intr-una din diferitele forme de terapie existente.
De
asemenea, este important de stiut ca psihoterapia se practica in mai
multe forme, tehnici si metode, creindu-se practic subspecializari in
cadrul ei. Spre exemplu, daca avem probleme in viata de cuplu si dorim
sa mergem la psihoterapie pentru a le rezolva impreuna cu sotul/sotia,
este bine sa apelam la un psihoterapeut specializat in terapie si
consiliere maritala.
Daca problemele noastre tin de o
anumita dificultate in sfera sociala, este bine sa ne adresam unui
specialist in psihoterapie de grup.
Problemele ar
putea sa apara si cu copiii nostrii – este bine sa stim ca exista
psihoterapeuti specializati in terapia copilului.
Atunci
cind problemele sunt personale sau cand ne dorim o imbunatatire a
performantelor noastre, vom apela la un terapeut specializat in
psihoterapie individuala.
Si asta nu este tot. Ar mai
fi important de stiut ca psihoterapia este in primul rind o relatie
intre doua persoane (terapeut – pacient) si ca in orice relatie umana
se poate sa apara incompatibilitati. Este foarte posibil ca intr-o
relatie cu un anumit psihoterapeut sa nu ne simtim tocmai confortabil,
iar in relatia cu un alt terapeut sa avem sentimentul ca suntem
intelesi si ca relatia este benefica. Nu trebuie sa renuntam la
psihoterapie doar pentru ca nu ne-a placut cu cineva anume – asta nu
inseamna ca este „vina” cuiva, ci ca pur si simplu ori abordarea
psihoterapeutica a respectivului nu este cea mai buna pentru problema
noastra, ori ca „ceva” din personalitatea terapeutului a interferat in
sens negativ cu propria nostra personalitate.
Uneori
este posibil sa nu fi ales tipul de terapie potrivit nevoilor nostre
din simplul motiv de a nu fi stiut dinainte de existenta mai multor
genuri de terapii.
Tipuri de psihoterapii:
In
ultimele doua decenii, psihoterapia a devenit tot mai elaborata si
diversificata, inventariindu-se peste 200 de forme de psihoterapie.
Exista specialisti care sustin superioritatea unei anumite tehnici sau
metode de psihoterapie. In realitate, exista numeroase dovezi ca astfel
de opinii sunt nefondate. Nu exista o psihoterapie mai „buna” si alta
mai „proasta” ci doar abordari diferite in functie de scoala careia
apartine respectivul terapeut.
Psihoterapia poate fi practicata in mai multe forme:
-
terapie de grup – este o „forma de tratament psihologic ce are ca
obiectiv sa vindece grupul, considerat ca un tot, cit si pe membrii
(individuali) ai acestuia prin intermediul grupului” (G.Ionescu, 1990).
-
terapie de familie – terapia familiala se bazeaza pe teoria conform
careia familia este un sistem care la un moment dat poate deveni
disfunctional. Nu se considera ca un anumit membru al familiei este
„bolnav”, ci ca relatia in sine este cea „bolnava”. Pentru aceasta
terapeutul va lucra cu toti membrii acelei familii impreuna.
-
terapia / consilierea maritala - este oarecum similara terapiei de
familie - se considera ca problema este in relatie si nu la unul sau
altul din membrii cuplului. La terapaia de cuplu apeleaza cei doi soti
/ prieteni cu care se lucreaza impreuna, pe cind la terapia de familie
se lucreaza si cu copiii sau familia extinsa.
-
terapia individuala – terapiile individuale sunt cele care pun accentul
pe persoana si se ocupa exclusiv de problematica acesteia intr-o
relatie diadica (terapeut – pacient).
Exista mai multe tipuri de terapii care se raporteaza la scoli si teorii diferite. Iata citeva din cele mai importante:
Psihanaliza
Psihanaliza
este prima forma de psihoterapie cunoscuta de cultura europeana.
Aceasta forma de tratament se bazeaza pe teoriile lui Sigmund Freud
asupra inconstientului dinamic si conflictului psihologic. Este o
terapie de lunga durata ce se adreseaza tuturor acelor persoane care
vor sa se cunoasca mai bine si sa se dezvolte. Psihanaliza trateaza cu
succes tulburarile nevrotice si tulburarile caracteriale usoare.
Pacientul este vazut de trei pina la cinci ori pe saptamana de-a lungul
unui numar de ani. Cura se desfasoara cu pacientul stand intins pe
canapea, iar terapeutul aflat in afara cimpului vizual al bolnavului.
Pacientul incerca sa spuna liber si fara sa se cenzureze tot ceea ce-i
trece prin minte, sa asocieze liber. El va face asocieri si in legatura
cu continutul viselor si cu sentimentele de transfer evocate in cursul
procesului. Analistul foloseste interpretarea pentru a ajuta pacientul
sa-si lucreze si rezolve conflictele care ii afectau viata, adesea in
mod inconstient. Scopul psihanalizei este reorganizarea structurala a
persoanalitatii, rezolutia conflictelor inconstiente, constientizarea
evenimentelor intrapsihice, disparitia simptomelor ca rezultat indirect.
Psihoterapia psihanalitica
Se
bazeaza pe aceleasi principii si tehnici ca si psihanaliza clasica, dar
este mai putin intensa si de mai scura durata. Pacientii sunt vazuti de
una sau doua ori pe saptamana, sezind pe fotoliu, fata in fata cu
terapeutul. Adresabilitatea, scopul si tehnica psihoterapiei
psihanalitice sunt sensibil aceleasi cu ale psihanalizei.
Psihoterapia cognitiv – comportamentala
Principiul
de baza al terapiei cognitiv – comportamentale postuleaza ca modurile
in care individul se comporta sunt determinate de situatiile imediate
si de felul in care subiectul le interpreteaza. Psihoterapia este
limitata in timp - fiind de fapt o terapie de scurta durata – si are
obiective clar definite. Se desfasoara cu o frecventa de o data pe
saptamana, pacientul stind pe scaun, fata in fata cu terapeutul.
Pacientul
trebuie informat ca psihoterapia cognitiv – comportamentala il va ajuta
sa se ajute singur, iar terapeutul il va invata sa achizitioneze
abilitati prin care sa rezolve nu numai problema prezenta ci si
eventualele probleme similare ce pot sa apara in viitor. Terapeutul
trebuie sa accentueze rolul temelor pentru acasa, pacientul trebuind sa
puna in aplicare in viata de zi cu zi ceea ce a invatat in cursul
sedintei de psihoterapie.
Psihoterapia cognitiv –
comportamentala se adreseaza unei game variate de tulburari, de la
simpla nevroza si pina la tulburarile de adictie. Este recunoscuta ca
fiind extrem de eficienta in tratarea diferitelor tipuri de fobii.
Terapia familiala
Terapia
familiala se bazeaza pe teoria potrivit careia familia este un sistem,
iar tehnicile includ focalizarea asupra familiei si nu asupra
bolnavului identificat. In consecinta, familia devine pacientul si nu
membrul individual al familiei care a fost identificat ca bolnav.
Scopurile terapiei familiale includ modificarea regulilor maladive care
guverneaza familia, cresterea intelegerii dinamicilor inter –
generatii, atingerea unui echilibru intre membrii familiei, cresterea
comunicarii directe persoana – la – persoana si descresterea blamarii
si a gasirii de tapi ispasitori.
Psihoterapia suportiva
In
psihoterapia suportiva elementul esential este sprijinul, suportul si
nu dezvoltarea intelegerii (constientizarii). Acest tip de terapie se
adreseaza bolnavilor cu vulnerabilitati serioase ale egoului, in
special al pacientilor psihotici. Pacientii aflati intr-o situatie de
criza, cum ar fi doliul acut, sunt si ei potriviti, ca si bolnavii
suferinzi de o boala somatica cronica si invalidanta. Terapia poate fi
continuata pe termen lung in special in cazul bolnavilor cu probleme
cronice. Suportul poate sa ia forma fixarii de limite, cresterii
testarii realitatii, reasigurarii, sfaturilor si ajutorului pentru
dezvoltarea abilitatilor sociale.
Tipuri de psihoterapii practicate in spitalul nostru:
Psihoterapia
psihanalitica, psihoterapia cognitiv – comportamentala, psihoterapia
suportiva, terapia familiala, terapia de cuplu, terapia de grup si
consilierea psihologica.
